Aritmiile cardiace sunt tulburări ale ritmului inimii care afectează modul în care inima bate. Ele pot varia de la inofensive până la potențial letale, fiind important să fie diagnosticate și tratate corespunzător.
Ce este o aritmie cardiacă?
Aritmia cardiacă este o afecțiune caracterizată printr-un ritm cardiac neregulat, fie că este prea rapid (tahicardie), prea lent (bradicardie) sau pur și simplu neregulat. În mod normal, inima bate într-un ritm constant, determinat de un sistem electric complex în interiorul inimii. Acest sistem controlează contracțiile musculare care pompează sângele prin corp. Orice perturbare a acestui sistem poate duce la aritmie.
Cauzele aritmiilor cardiace
Există mai multe cauze potențiale ale aritmiilor, incluzând:
- Boala coronariană: Blocajele sau îngustările arterelor care alimentează inima pot reduce fluxul sanguin către țesutul cardiac, afectând activitatea electrică a inimii.
- Hipertensiunea arterială: Tensiunea arterială ridicată poate duce la îngroșarea pereților inimii, ceea ce poate perturba semnalele electrice normale.
- Defectele congenitale: Unele persoane se nasc cu defecte structurale ale inimii care pot predispune la aritmii.
- Electrolitii dezechilibrați: Minerale precum potasiul, calciul și magneziul sunt esențiale pentru activitatea electrică a inimii. Dezechilibrele acestor electroliți pot duce la aritmii.
- Stresul și anxietatea: Stresul excesiv și anxietatea pot afecta ritmul cardiac, provocând bătăi neregulate.
- Alcoolul și drogurile: Consumul excesiv de alcool sau utilizarea unor substanțe ilegale poate declanșa aritmii.
- Medicamentele: Anumite medicamente, inclusiv unele folosite pentru tratarea hipertensiunii sau a bolilor pulmonare, pot provoca aritmii.
- Boala de tiroidă: Hipertiroidismul sau hipotiroidismul pot afecta ritmul cardiac.
Simptomele aritmiilor cardiace
Simptomele aritmiilor pot varia în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. Unele aritmii pot fi asimptomatice, în timp ce altele pot provoca simptome evidente, cum ar fi:
- Palpitații: Senzația de bătăi rapide, puternice sau neregulate ale inimii.
- Amețeli sau vertij: Senzația de pierdere a echilibrului sau leșin.
- Dificultăți de respirație: Senzația de sufocare sau lipsă de aer.
- Durere toracică: O senzație de presiune, strângere sau durere în piept.
- Oboseală extremă: Lipsa de energie sau senzația de epuizare fără un motiv evident.
- Leșin (sincope): Pierderea temporară a cunoștinței.
Aritmiile cardiace se clasifică în funcție de viteza cu care inima bate și de locul de origine al bătăilor anormale. Iată principalele tipuri de aritmii:
- Tahicardia
- Tahicardia supraventriculară (TSV): Această aritmie se produce atunci când semnalele electrice anormale provin din atrii (camerele superioare ale inimii). Există mai multe tipuri de tahicardii supraventriculare:
- Fibrilația atrială: O aritmie comună în care semnalele electrice sunt haotice și rapide, determinând atriile să se contracte într-un mod neregulat.
- Flutter atrial: Similar fibrilației atriale, dar semnalele sunt mai ordonate, determinând un ritm cardiac rapid, dar regulat.
- Tahicardia atrială: Originea semnalelor anormale este într-un focar ectopic din atrii, nu în nodul sinoatrial, care este centrul natural de comandă al inimii.
- Tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV): Un tip de tahicardie care apare și dispare brusc, de obicei cauzată de o buclă de reintrare în atrii sau nodul atrioventricular.
- Tahicardia ventriculară (TV): Aceasta apare atunci când semnalele electrice anormale provin din ventriculi (camerele inferioare ale inimii). TV poate fi o urgență medicală, deoarece ventriculii nu se mai contractă eficient, ceea ce poate duce la stop cardiac.
- Bradicardia
- Bradicardia sinusală: Apare atunci când nodul sinoatrial, centrul natural de comandă al inimii, trimite semnale prea rar, determinând o frecvență cardiacă sub 60 de bătăi pe minut. Aceasta poate fi normală la sportivi sau poate fi cauzată de hipotiroidism, îmbătrânire sau anumite medicamente.
- Blocul atrioventricular (AV): Acesta apare atunci când semnalele electrice sunt încetinite sau blocate complet în drumul lor de la atrii la ventriculi. Blocurile AV sunt clasificate în trei grade, în funcție de severitate.
- Fibrilația ventriculară
- Fibrilația ventriculară (FV): Este o aritmie extrem de periculoasă în care ventriculii se contractă haotic și ineficient, fără să pompeze sângele. Este cauza principală a stopului cardiac și necesită defibrilare imediată pentru a restabili ritmul cardiac normal.
- Extrasistole
- Extrasistole atriale: Bătăi premature care provin din atrii, determinând senzația de „inima care sare o bătaie”.
- Extrasistole ventriculare: Bătăi premature care provin din ventriculi, care pot fi resimțite ca palpitații și, de obicei, sunt inofensive, dar pot fi un semn de boală cardiacă dacă sunt frecvente.
- Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW)
- Aceasta este o afecțiune congenitală în care o cale electrică suplimentară (punte electrică anormală) între atrii și ventriculi permite impulsurilor electrice să „ocolescă” nodul AV, determinând o tahicardie rapidă și periculoasă.
Diagnosticarea aritmiilor cardiace
Diagnosticul aritmiilor începe cu un istoric medical detaliat și o examinare fizică. Medicul poate recomanda una sau mai multe dintre următoarele investigații:
- Electrocardiograma (EKG/ECG): Aceasta este testul de bază pentru detectarea aritmiilor, înregistrând activitatea electrică a inimii.
- Monitorizare Holter: Un dispozitiv portabil care înregistrează activitatea inimii pe o perioadă de 24-48 de ore, ajutând la detectarea aritmiilor care pot să nu apară în timpul unei electrocardiograme de repaus.
- Test de efort (EKG de stres): Efectuat pe o bandă de alergare sau bicicletă, acest test evaluează ritmul cardiac în timpul activității fizice.
- Ecocardiografia: Utilizează ultrasunete pentru a oferi imagini ale structurii și funcției inimii, ajutând la identificarea anomaliilor structurale.
- Studiul electrofiziologic: Un test invaziv care implică introducerea unor catetere prin vene către inimă pentru a studia activitatea electrică a acesteia și a identifica sursa aritmiei.
Tratamentul aritmiilor cardiace
Tratamentul aritmiilor depinde de tipul și severitatea acestora. Opțiunile de tratament pot include:
- Medicamente: Beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu sau antiaritmicele pot fi prescrise pentru a controla ritmul cardiac sau pentru a preveni aritmiile.
- Cardioversion: O procedură care utilizează șocuri electrice controlate pentru a restabili ritmul cardiac normal în cazurile de aritmii severe.
- Ablație cu radiofrecvență: Această procedură implică utilizarea undelor radio pentru a distruge țesutul cardiac anormal care cauzează aritmia.
- Implantarea unui pacemaker: Un dispozitiv mic implantat sub piele care monitorizează și corectează ritmul cardiac atunci când acesta devine prea lent.
- Defibrilator cardiac implantabil (ICD): Un dispozitiv implantabil care poate detecta și corecta ritmurile cardiace anormale prin șocuri electrice.
Concluzie
Aritmiile cardiace sunt afecțiuni care necesită atenție medicală promptă, deoarece pot varia de la inofensive la potențial letale. Recunoașterea simptomelor și consultarea unui specialist sunt pași esențiali în diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat al aritmiilor. Dacă experimentezi simptome precum palpitații, amețeli sau dificultăți de respirație, este recomandat să consulți un cardiolog pentru o evaluare completă.
DDM